Raze

...

2012-01-29T20:28:00.000+02:00

Oamenii se pierd, unul de celalalt, din mai multe motive.

Pentru ca vor; pentru ca le este teama si actioneaza din instinct de conservare, pentru ca se plictisesc, pentru ca sunt fortati, pentru ca vor binele celuilalt, pentru ca uita, pentru alte persoane.

Dar, de cele mai multe ori pentru ca vor.

In straturi, pamantul

2012-01-25T08:04:00.000+02:00

Nu am mai facut demult exercitiul de a scrie. Si ca orice alt lucru si abilitatea de a scrie se pierde.

Nu am mai scris pentru ca mi s-a parut greu. Greu sa adun in cateva randuri toate trairile din ultimul an si ceva. 2010 a fost o perioada in care am scris mult; trebuia sa dau afara intr-un fel toate cuvintele care mureau inainte de a se naste. Si am facut-o in scris. Apoi, a urmat tacerea. Din cand in cand intrerupta de un strigat, care imediat se transforma in litere. Dar tot mai multa tacere, pana cand am uitat cum este sa scriu.

Mi-am refuzat scrierea, asa cum am refuzat sa accept efemeritatea clipelor, lipsa lor de sinceritate si faptul ca m-am schimbat. Nu mai sunt Oana, nu mai sunt Raze, sunt doar o Ioana care a investit atat de multa energie si ganduri intr-un subiect fara rost, pana cand s-a pierdut pe sine.

Credeam ca timpul vindeca. Dar nu o face. Si m-am lamurit de treaba asta azi, vorbind cu un prieten. Timpul nu vindeca nimic in totalitate, iar daca stai mai bine cu memoria o sa te chinuiesti in veci.

Daca nu vrei sa dai drumul unui anumit lucru, chiar daca iti propui dar in tine ramane o particica ce spune "nu", atunci timpul nu va avea nici un efect.

Dar ce ne vindeca? Alte persoane, hobbyurile, munca, natura, calatoriile, facand bine altora. Ca si cum ai ingropa o hartie, iar peste ea s-ar aseza in straturi pamantul, cate o frunza, un pas mai apasat, ploaia, pana cand, in cele din urma, va putrezi.

Tu esti inca in inima mea. Imi voi ingropa inima in pamantul vietii.

Budinca de clatite cu banane

2012-01-16T20:22:00.000+02:00

Bun rau :)

Ciorap

2012-01-12T21:05:00.000+02:00

Imi place mult cand dupa ce am strans rufele, fiecare ciorap isi gaseste perechea.

Ma bucur pentru fericirea lor de a fi impreuna.

Intr-o luni

2011-12-12T21:14:00.000+02:00

Cand s-au complicat atat de mult lucrurile?

Pana mai ieri aveam libertatea de a privi apusul si de a scrie poezii despre el, de a fugi de la serviciu direct in bratele Lui, iar bratele lui ma primeau si vindecau tot ce era stricat.

Nu mai sunt Raze. Raze a devenit adult, face in curand 26 de ani si are zile cand nu mai stie sa rada.
Fiindca Raze a crescut. Si s-a prins intr-o panza lipicioasa din care simte ca nu mai poate scapa, panza care se cheama maturiate.

Problema e ca inca mai vreau sa ard.

Vreau sa imi mai simt sufletul tremurand si vibrand si ochii sclipind si vreau sa mai pot scrie si canta. Sa ma las coplesita de emotii si sa le dau afara cum pot.

Sa am hobby-uri.
Vreau sa mai pot zbura.
Vreau sa mai pot iesi in sacru cu ocazii mici, nu doar cand vine Craciunul. Si vreau sa iubesc. Sa ard si sa ma topesc de dragoste.
De dragoste de orice.

Si o sa ma tin cu dintii sufletului de treaba asta, pana cand cei din jurul meu vor intelege ca asta sunt.

Si daca nu vor intelege, pana cand voi gasi alti oameni care sa creada in acelasi lucru ca mine.

Concert Celelalte Cuvinte

2011-12-09T15:14:00.001+02:00

Am fost la concertul aniversar Celelalte Cuvinte, de la Sala Palatului.

A inceput la 20:00 si s-a terminat la 24:00.

Au facut o retrospectiva a celor 30 de ani impreuna.

Eu: "Ah! In 2004 terminam liceul!", "Ah! In 1997 aveam 12 ani!", "Ah, in 1992 incepeam clasa I!", "Ah, in 1982.... !!!".

Cantecele mai vechi m-au teleportat intr-o lume la care eu nu am avut acces si pe care o vad acum ca fiind colorata si mult mai sensibila decat cea din prezent.

Concertul a fost o incantare. Dincolo de sonorizarea perfecta si de forta lor de pe scena, au transmis atat de mult! Se putea simti bucuria de a canta si de a fi in fata noastra.

La "Ramai" solistul s-a oprit din cantat, era gatuit de lacrimi.

Undeva, in sala mai era cineva care isi striga siesi inauntru: "Ramai!"

Nu in lumina

2011-10-27T20:44:00.000+03:00

Nu imi pot aminti de tine in lumina puternica.

Am nevoie de intuneric, de semi-obscuritate, de crepuscul.

Nu imi pot aminti de tine in lumina puternica asa cum nici visele nu mi le pot aminti daca dimineata privesc spre soare.

:)

2011-10-09T15:00:00.001+03:00

De aici lipseste o postare.

Nu a fost stearsa din greseala, din moment ce nici nu a fost scrisa.

Ar fi trebuit sa fie o postare de aducere aminte a unui miros dulce, a luminilor orasului la apus si a diminetei.

Atat.
Si cuvintele din adancul meu: In the cold light of morning.

I Follow Rivers

2011-10-08T11:42:00.000+03:00

Am innebunit cu melodia asta!!!!!!!!!!!!!!

Exact cantecul pe care il asteptam!

Sau asa:

Oh, I beg you, can I follow?
Oh, I ask you, wanna always
Be the ocean, where I unravel

Tomi a implinit 1 an

2011-09-30T15:36:00.000+03:00

A trecut si septembrie.
Septembrie in general imi place, dar luna octombrie mereu mi s-a parut grea.
Iar azi am asa o senzatie, care n-are nici o treaba cu toamna si octombrie.
Dar cu ce are? Cine stie?
Cu hormonii, cu menopauza ce va sa vina peste vreo 20 de ani :)
Mint.
Cu faptul ca nu e asa cum vreau eu. Cand pierd controlul, ma apuca panica.

Azi e ziua lui Tomi. Se implineste 1 an de cand l-am gasit in scara blocului, mieunand de mama focului. L-am luat in brate si mi s-a suit pe umar torcand salbatic. Credeam ca o sa se rupa de atata tors.
Liliac alb plin de purici.
Iar azi e o mandrete de motan, dar la fel de lipicios.

Ne-am straduit zilele astea sa tinem secret ca e ziua lui, ca vrem sa ii facem o surpriza, i-am spus totul la ureche Lunei. Dar tot a aflat. Asa ca azi de dimineata a venit in pat peste noi si s-a trantit pe piepturile noastre, pupandu-ne cu nasul ala rece.

Rau, ratusca, ramurica

2011-09-27T10:31:00.000+03:00

Prin mine curge un râu.
Susură şi e rece.

Amsterdam

2011-09-24T15:43:00.001+03:00

Sambata am mers la Amsterdam.

Prima zi de soare.
Inca de pe autostrada am simtit acea senzatie care te anunta ca esti pe cale sa te indragostesti iremediabil.

Si asa a fost.
Am parcat pe malul raului Amstel si am mers pe jos spre centru.

Canalele sunt superbe. Oamenii sunt binevoitori si ospitalieri. Biciclete peste tot, atat de multe incat devenea debusolant.

Am baut o cafea pe malul Amstelului si ma simteam ca intr-un basm.

Centrul Amsterdamului a fost foarte aglomerat. Nu am mai vazut atat de multa lume intr-un loc decat la concerte.
Casutele sunt deosebite, usor strambe. Am aflat ulterior de ce. Cand ridicau greutatile in podul casei, aceasta arhitectura ii ajuta pe localnici sa nu zdrobeasca fatadele.

Dupa ce am mancat CEA MAI BUNA placinta cu mere, normal, am vrut sa ne indreptam spre acel loc atat de disputat: Red District. E la doi pasi de centrul istoric.

Te intampina o Condomerie, apoi magazinele de jucarii, Coffee Shops si apoi fetele. In vitrine, in deux-pieces, tocuri, frumoase, ademenitoare. Totusi, ciudat sa vezi oameni de vanzare.

Si cu toate astea, atmosfera de depravare din Cartierul Rosu nu ia din frumusetea orasului. Acest lucru este posibil pentru ca Amsterdam ofera atat de multe pentru toate gusturile.
Daca vrei distractie - Red District, daca vrei cultura - muzeele, daca vrei liniste si privelisti incantatoare - e suficient sa iti lasi purtate picioarele de-a lungul unui canal.

I'amsterdam. In cel mai simplu si frumos mod.

Duminica am mers la Bruge.

Bruxelles

2011-09-23T20:40:00.000+03:00

S-a terminat vacanta.
De fapt, s-a terminat de vreo 5 zile, insa mi-a luat timp "sa ma trezesc" :)

Anul acesta am vizitat Belgia. Am profitat de ocazia ca fosta mea colega de facultate, prietena buna care locuieste in Bruxelles, ne-a invitat la ea.
Ne-am cumparat bilete de avion din timp si ne-am intins aripile.

Se spune ca in Belgia vremea este mai buna in septembrie decat in august. Daca in Bucuresti ne incalzeam la 36 de grade, am aterizat in Bruxelles la 14 grade pe ploaie marunta.
Am fost culesi de un "pisoi ud" :) de la aeroport si ne-am inceput aventura.

Am fost cazati la 20 de minute de centrul orasului, in cartierul european. Multe cladiri de birouri, sedii ale diverselor institutii europene - destul de reci si inexpresive. Insa, centrul te copleseste prin cladirile vechi, de o arhitectura minunata, foarte frumos puse in valoare si de spectacolele de lumina organizate pe inserat.

Zona Mont des Arts ofera o priveliste frumoasa spre Grande Place unde cladirea primariei domina.

Catedrala Saint Michel si Sainte Gudule merita vizitata; stil gotic, maiestuoasa, vitralii superbe.

Parc du Bruxelles este cochet si sta dovada a placerii de a face sport. Am vazut de multe ori oameni care in pauza de pranz ieseau sa faca jogging.

Manneken Pis, dracusorul ala care face pipi, e urat foc.

Si mai urata este "surioara sa", Janneken Pis, care sufera de aceeasi incontinenta urinara.

Parc du Cinquantenaire este frumos cu celebra sa poarta si adaposteste Muzeul Razboiului un mic paradis istoric foarte bine pus in scena. Gratis, pe deasupra.

Bere multa si buna. Se spune ca daca stai un an in Belgia, poti in fiecare zi sa bei un alt tip de bere.

Gauffres, peste tot, cu de toate. Cele mai bune, cele simple.

Ciocolata, mmmm :)

Nu am ajuns la Atomium si nici la Muzeul de Stiinte Naturale despre care am auzit lucuri foarte interesante.

Oamenii sunt degajati, foarte multi "eurocrati", dar si multi arabi, tigani si romani.

In Bruxelles am vazut pentru prima data o femeie purtand valul islamic ce o acoperea integral; nici macar ochii nu erau liberi.

E un oras foarte verde, datorita ploii zilnice nu exista praf. Centrul este curat, insa cartierele din jurul lui sunt la fel de murdare ca si in Bucuresti.

Desi, centrul este plin de turisti, Bruxelles ramane un oras cuminte, care se duce la culcare devreme.

Fermecatoare sunt stradutele, cladirea Old England de pe Mont des Arts care adaposteste Muzeul Instrumentelor Muzicale, apusul in Parc de Bruxelles, noptile cand strazile sunt pustii, mesajele de pe cladiri.

Sambata, insa, am fost in Amsterdam :)

Prin fragmente

2011-08-26T14:52:00.000+03:00

In "Harry Potter" se vorbeste despre o practica magica straveche ce presupune fragmentarea sufletului in bucatele care raman agatate de diverse lucruri, oferindu-i nemurirea celui care s-a folosit de ea.

Intr-un mod alb si mult mai frumos, acelasi lucru facem si noi. In fiecare persoana, loc, carte, cantec pe care iubim lasam o particica din suflet, devenind astfel nemuritori.

Trece vara

2011-08-26T13:52:00.000+03:00

Trece vara.
In caldura torida de afara gasesc ceva schimbat. O umbra care imi arata ca este pe sfarsite.
O sa imi fie dor de ea.
Pentru ca vara linisteste.
Sub efectul soarelui, nebuniile si visele pe care le-am avut tot anul, se topesc si ies prin piele colorand-o.

AMR: 7! pana la concediu.
AMR: 12! pana plec.

Anul acesta imi iau sacul la spinare in septembrie. August s-a decalat un pic.
Si ma asteapta un loc nou pe care sa il descopar. Ma voi imbiba cu prezenta lui si imi voi lasa si acolo o particica din suflet.

De-abia astept!!!

Apoi, retur la realitate si mici bucurii.

Lucruri care imi fac placere

2011-07-30T13:57:00.000+03:00

Lucruri care imi fac placere

Telefonul unui prieten cu care nu ai mai vorbit demult.

Un cadou neasteptat.

O melodie exceptionala pe care o auzi pentru prima data si incerci sa o patrunzi.

Melodia exceptionala pe repeat.

Transferarea datelor din telefonul vechi in cel nou.

Dimineata.

Soare si vant dimineata.

Mirosul de cafea.

Sarutul pe ceafa.

Sa privesc pisicile cum se joaca.

O idee de ureche

2011-07-26T11:52:00.000+03:00

De ieri m-a apucat de o ureche o idee.
M-am hotarat sa-mi amintesc in fiecare clipa, de fiecare moment prezent si sa il traiesc.

Trec orele foarte repede.
Si zilele trec iute.
Si dupa un ciclu dintr-acesta, realizez ca ultima data era luni, iar acum e vineri.
Imi povestea o colega de la o firma vecina, ca i s-a intamplat sa rateze momentul infloririi copacilor. Ultima data isi amintea de copaci ca fiind inzapeziti si dintr-o data i-a vazut verzi.

Vreau ca fiecare clipa, chiar si cand merg pe strada, cand tastez, indiferent ce fac, sa fie o actiune asumata. Nu vreau sa mai fac nimic fara sa constientizez. Iar cand fac, sa imi dau silinta sa fie perfect. Iubitul meu imi zice ca o sa obosesc... vom vedea.

Aseara am fost la inot. Desi am inotat doar 30 de min. din ora acordata, mi-am dat silinta ca acelea sa fi fost perfecte.
Am iesit din apa si cat l-am asteptat pe Delfin, am privit bazinul... animat intr-un fel emotionant de bratele care taiau apa si sustinut de fosnaitul valurilor artificiale. Super! Privind, realizam ca acolo se petrecea actiunea, acolo era viata, iar eu priveam din afara la ea.

A fost ultima data cand s-a intamplat asta.

Back Home

2011-07-19T13:15:00.001+03:00

Imi cautam drumul prin metrou. Prin ganduri si fluturari...rataceam in intrebari.
Si deodata mi-am aruncat ochii pe Mp3 player.
2 cuvinte inscriptionate pe marginea lui.
Raspunsul:

BACK HOME.

Incolacire

2011-07-18T14:48:00.000+03:00

Dezamagirea este direct proportionala cu asteptarile pe care le avem de la ceilalti.
Ne place sa ne infasuram in jurul lor, asa cum vita-de-vie isi intinde carceii si se incolaceste; in loc sa stam drepti, bine-infipti in propriul "pamant".

Eu refuz sa ma mai incolacesc. Din teama ca aracul meu va cadea la prima furtuna sau din teama ca odata incolacita nu mai voi mai putea desprinde... din teama de un arac efemer...
Asa ca raman cu carceii in aer, ii vad cum se lasa miscati de vant...

Tot ce vrei sa fii

2011-07-11T15:54:00.002+03:00

Ai freamatul in tine.
De undeva din departare se aude Amy MacDonald cantand This is the life... and you wake up in the morning and your head feels twice the size.
Te simti tanar, iar parerea ca poti sa fii tot ce vrei sa fii te arde inauntru.

A fi ales

2011-06-29T11:10:00.000+03:00

"A fi ales este o noţiune teologică; ea înseamnă că, fără vreun merit, printr-o sentinţă supranaturală, din voia lui Dumnezeu ori dintr-o toană a lui, eşti ales pentru ceva excepţional, ieşit din comun. Această convingere le-a dat sfinţilor tăria de a suporta cele mai teribile cazne. Noţiunile teologice se oglindesc (şi par atunci propria lor parodie) în banalitatea vieţilor omeneşti; pe toţi ne doare (mai mult sau mai puţin) micimea vieţilor noastre din care am vrea să evadăm, să ne înălţăm. Cu toţii am cunoscut iluzia (mai mult sau mai puţin intensă) că merităm această înălţare, că sîntem predestinaţi si aleşi pentru ea.

Sentimentul de a fi ales există, bunăoară, în orice relaţie de iubire. Iubirea este, prin definiţie, un cadou nemeritat; să fii iubit fără merit e chiar dovada adevăratei iubiri. Dacă o femeie îmi spune: te iubesc pentru că eşti inteligent, pentru că eşti cinstit, pentru că-mi faci cadouri, pentru că nu alergi după fuste, pentru că speli vasele, atunci voi fi dezamăgit; iubirea asta pare ceva interesat. Dar ce plăcut e să auzi: te iubesc la nebunie, chiar dacă nu eşti nici inteligent, nici cinstit, chiar dacă eşti mincinos, egoist, ticălos.

Cînd are omul, pentru întîia oară, iluzia că este ales? Probabil ca sugar, cînd primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit — şi o cere cu atît mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea tîrziu. Aţi văzut desigur o fetiţă de zece ani care deodată, vrînd să-şi impună voinţa în faţa prietenelor, dar neavînd argumente, le spune tare, cu un inexplicabil orgoliu: „Pentru că aşa spun eu"; sau: „Pentru că aşa vreau eu." Fetiţa aceea se simte aleasă. Dar într-o zi va spune „pentru că aşa vreau eu", iar cei din jur vor rîde de ea. Ce poate să facă, cel care se vrea ales, pentru a dovedi că e ales, pentru a crede el însuşi si a-i face pe ceilalţi să creadă că nu
aparţine lumii de rînd?"

Milan Kundera - Lentoarea

Poiana Izvoarelor

2011-06-22T13:49:00.005+03:00

Ultima noastra iesire din Bucuresti a fost in Muntii Bucegi.

Ne-am cazat la Poiana Izvoarelor (1455m altitudine) si de acolo am pornit pe trasee.

Am plecat din Bucuresti cu trenul personal de 6:30, costul unui bilet la clasa a-2-a fiind de 15 lei.

Am ajuns in Busteni la 9:50. Mare ne-a fost uimirea sa descoperim un tren personal model nou, dotat cu aer conditionat si usi pe senzori... Mai tineti minte cum aratau personalele? :)

Din Busteni, am pornit pe jos catre Gura Diham. Exista si optiunea de a lua "Titi-carul" de la gara. Platesti 5 lei si te aduc ei la Gura Diham. Totusi, de remarcat ca nu isi respecta programul.

De la Gura Diham am pornit pe traseul marcat cu linie rosie, catre Poiana Izvoarelor. Traseul este usor si placut. Dupa 1h30 ne aflam sus.

Cabana ofera 2 tipuri de cazare: 30 lei camera cu grup sanitar pe hol si 70 lei camera cu baie in camera.

Doamnele de la cabana sunt foarte dragute si ne-au oferit cele mai bune camere, in corpul nou-construit.

Camerele sunt primitoare, curate, cu apa calda, cu prosop in baie si sapun.

Nu asa cum reiese din comentariile de pe internet, care la inceput ne-au descurajat. Am inteles ca multi il critica pe actualul patron al cabanei, insa noi ne-am intersectat cu acesta si nu am avut neplaceri.

De precizat ca sambata fiind, noi am fost singurii oaspeti ai cabanei. Cu siguranta, multi ocolesc locul din cauza celor citite pe net. Totusi, poate ca asa e mai bine. In absenta lor, locul isi pastreaza curatenia si aerul de oaza de liniste.

La Cab. Poiana Izvoarelor poti manca o ciorba delicioasa cu 7 lei sau omleta cu 7,5. Berea costa 6 lei, iar apa minerala 5,5 lei o sticla de 1/2 litru. De mentionat totusi, ca langa cabana se afla un izvor cu apa potabila.

La cabana l-am regasit si pe Copilu', motanul smecher de munte de care mi-era foarte dor.

Pranzul l-am luat pe dealul de langa cabana, de unde se vad frumos Coltii Morarului si Busteniul.

Dupa-masa, ne-am aventurat pe traseul Pichetul Rosu - Valea Bucsoiului - Valea Rea - Vf. Prepeleac (1700m).

In Valea Bucsoiului am gasit zapada si un peisaj care ne-a taiat respiratia.

Cand am ajuns la Prepeleac, deja ne apropiam de inserare asa ca am pornit-o inapoi cu spor.

A doua zi, dupa omleta delicioasa de la cabana, ne-am stabilit drumul: Pichetul Rosu - Cabana Diham - Poiana Frasinetului - Cabana Steaua - Muchia Bradetului - Predeal.

La Cabana Diham am fost impresionati de peisaj, insa ne-am bucurat ca nu ne-am cazat acolo: galagie, motoare, masini, alcool; total diferit de linistea de la Poiana Izvoarelor.

Drumul spre Predeal a fost placut, in coborare. Am vazut la un moment dat urme de urs, iar baietii se jurau ca au auzit zgomote suspecte in padure...

Dupa ce am iesit din padure, am preferat sa mergem pe sosea, in loc sa o luam din nou pe traseul marcat cu linie albastra: 4 km pana in centrul Predealului.

Trenul era prevazut la 17:12, dar a avut intarziere de 50 de minute.

Am ajuns cu bine in Bucuresti in jurul orei 22 cu oboseala in picioare, dar cu pace si zambete in suflet.

Poze mai tarziu, acum nu ma lasa blogspot-ul.

Mancarime in spatele sternului

2011-06-08T15:41:00.000+03:00

Cand va simtiti liberi? Si cum se manifesta?

Pe mine ma apuca o senzatie de mancarime in spatele sternului, incat imi vine sa alerg si sa imi doresc ca bratele mele sa fie aripi.

As plana atat de usor in inaltul cerului. Si as zbura cu o viteza ametitoare.

Starea asta imi este declansata fie de un cantec care imi place, fie de cantatul la pian, de un apus sau de vantul care bate mai tare.

Cred, totusi ca e intrinseca. Si latenta.

Azi spre exemplu ascultam ceea ce am atasat mai jos, lucram la o analiza de vanzari si am simit mancarimea din spatele sternului.

Aseara, am profitat de absenta iubitului, am dechis larg fereastra de la camera si am inceput sa exersez. Din nou aceeasi senzatie.

E ca o chemare.

Focul diamantului

2011-05-31T11:46:00.000+03:00

Colegul meu cel nou are o pasiune pentru diamante. Una cladita in timp, cu experienta si daruire.
Mi-a vorbit intr-o zi despre ceea ce se numeste "focul diamantului". Sclipirea pe care un diamant veritabil o are cand il plimbi in lumina. Poate fi atat de puternica, incat poti simti cum iti arde retina.

O eventuala definitie:

"De-a lungul mileniilor s-a incercat slefuirea rocilor brute de diamant, pentru a le da si mai multa stralucire. Necesitatea taierii si slefuirii lui a venit ca urmare a identificarii proprietatilor diamantului de a reflecta si a refracta lumina, astfel ca prin fatetare si plasat bine intr-o lumina puternica, aceasta putea intra prin fatete in interiorul diamantului, de unde razele de lumina se reflectau inapoi dandu-i o stralucire unica, asa numitul "foc" al diamantului. Cu cat "focul" unui diamant este mai bun, cu atat si pretul este mai mare, de asemenea."

La fel ca diamantele, si oamenii isi au focul lor. O stralucire care arde, nu retina, ci sufletul.

Cand ne fisuram inauntru

2011-05-30T15:44:00.001+03:00

Cand ne este rau, cand suntem nesiguri, cand suferim, cand vrem ceva ce nu putem avea, cand ne fisuram precum gheata, ne intoarcem catre Dumnezeu, catre prieteni si catre partea buna din noi.

Doar-doar, in felul asta, am putem compensa golul care se casca inauntrul nostru...
Din frica.
Din frica de a ne asuma deciziile.
Din groaza de a nu putea da timpul inapoi.
De dor.
Din lipsa controlului.
De dragul schimbarii.
Din dorinta de a nu (ne) schimba.
Din cauza plecarii.
Din cauza ramanerii pe loc.

Suntem niste lasi.
Insa pentru prapastia din suflet nu exista alte remedii.

Iubiriciul

2011-05-23T17:51:00.000+03:00

Un mare compliment pe care ti-l poate face persoana iubita, este sa inceapa sa asculte muzica ce-ti place tie.
Iubiriciul asculta Placebo :X

Pian

2011-05-23T15:51:00.000+03:00

Imi continui lectiile de pian. In iunie se face un an de cand invat.
Ma pot lauda cu urmatoarele: Fur Elise, My heart will go on (Titanic, daca mai e nevoie), Cantec de primavara - Mozart + studii din diverse metode.

Lucrez din greu la Balada pentru Adeline si am inceput de duminica, Valurile Dunarii.

De la o vreme, exersam la orga, pentru ca pianul, ca si doamna mea profesoara, este bolnavior. Orga are sunet clar, e cameleon daca vrea.
Insa pianul are note calde si vii. Chiar daca pe alocuri e dezacordat, chiar daca scartaie sau clapele se apasa atat de greu, pe el il simt cum freamata la atingerea mea.

9 mai

2011-05-09T16:45:00.000+03:00

Azi comemoram toate cuvintele care au murit inainte de a se naste.

Miros imaginar

2011-05-06T17:47:00.002+03:00

Mi-a venit in nari un miros imaginar de mar, cu orez cu lapte vanilat si chec facut casa.

Combinatia pe care o simteam in fiecare dimineata de dupa mosii de vara/iarna cand mamaia de la tara venea de la impartit.

Cate dimineti nu mi-au inceput leganate de mirosul asta dulce... :)

Mai....

2011-05-03T17:49:00.001+03:00

Toate se innoiesc in luna mai, asa cum zice si cantecul:

Sol, mi, mi / fa, re, re/ do, re, mi, fa/ sol, sol sol. Sol, mi, mi / fa, re, re/ do, mi/ sol, sol, do.
Re, re, re, re/ re, mi, fa/ mi, mi, mi, mi/ mi, fa sol.
Sol, mi, mi / fa, re, re/ do, mi/ sol, sol, do.

Marea

2011-05-03T13:47:00.000+03:00

Incepusem sa visez la mare de ceva vreme.
Ma tot gandeam la un post pe care il publicasem pe weblog, cand locuiam acolo.
Ziceam asa:

"Pe cine nu il apuca subit dorul de mare atunci cand e soare si cald afara? Eu asociez caldura si aerul proaspat cu marea, o mare albastra rau si foarte mare :)

Inchipuieti ca te afli pe malul marii, pe nisip. Esti un pic mai gros imbracat pentru ca bate vantul si tragi de manecile hainei ca sa iti cuibaresti mainile. Auzi in departare pescarusii cum se ciondanesc pe cine-stie ce bucata de mancare si deslusesti venind prin vant sunetul unui cantec, te straduiesti sa iti dai seama ce melodie e, dar nu poti pentru ca marea urla. Cum stai tu pe nisip si respiri, simti in plamani sarea marii si uneori pe pielea ta mai ajung picaturi din apa ei. Tocmai adineauri ai simtit pe buze un strop de sare! Iti umezesti buzele si ridici ochii spre cer, un cer de primavara, albastru-alb pe care marea il oglindeste.

Eu m-am intins pe nisip, privesc cerul si ascult marea. Tu?"

Ma tot gandeam ca nu am mai vazut-o demult, ca ii uitasem mirosul.
Si in a doua zi de Pasti, prietenii nostri ne-au ispitit. Ne-am urcat in masina si am plecat spre ea.
Drum usor, entuziast, pentru ca stiam ce urmeaza.
Am coborat la ea pe la Plaja Modern din Constanta.. plaja murdara si neingrijita. Insa ea! Ea era mai albastra ca niciodata, mirosea a sare si imi aparea in fata ochilor asa cum imi aparea in vis. Superba.

Nici nu am mai vazut in jur.
Din nou, atingerea ei m-a furnicat si am realizat ca o iubesc mai mult decat pe orice mare greceasca, pentru ca ea e neagra, turbata si pentru ca in fata ei pot sa stau doar privind-o in timp ce imi trag manecile hainei ca sa imi cuibaresc mainile.

Incurabila plăcere

2011-04-28T14:37:00.002+03:00

A spune "nu" unei dependenţe înseamnă reabilitarea karmei, a-ţi fi mai bine din punct de vedere etic...
Însă, dependenţa rămâne şi oricât am refuza-o, vom fi dependenţi până la finalul vieţii.
Orice lucru care ne crează plăcere, dă dependenţă.

Independenţa îţi dă putere, te face să te crezi liber, învingător, însă în adâncuri, acolo unde erai legat, eşti făcut fărâmiţe şi.. tot legat.

It's just begun

2011-04-27T22:09:00.002+03:00

Fool if you think it's over
'Cos you said goodbye...

La fântână

2011-04-22T09:07:00.000+03:00

N-am mai stat demult la fântâna de la Universitate, răsfăţându-mă în soare, împărţind banca cu un străin şi auzind apa clipocind.

Lucrurile astea imi păreau rutină acum câţiva ani, iar azi scriu despre ele ca despre o ieşire în sacru.

Culmea curateniei

2011-04-20T15:10:00.000+03:00

În această dimineaţă, am cunoscut culmea curaţeniei.
M-am trezit ca de obicei la 6:30 şi am fugit să ma împrospătez.
Întorcându-mă în cameră, am observat că în blocul de vizavi e un nenea care spală insistent gemurile..
La 6:30!?!?!

Inocent, m-am gândit că poate are un program de lucru aparte.
S-a facut 7:00. Individul spăla acelaşi geam.
La 7:10 spăla acelaşi geam.
La 7:20 idem.
La 7:30, când am plecat eu, spăla acelaşi geam.

Ori a pierdut un pariu, ori are o problemă grava de sănătate mintală.
E acel tip, care ascultă manele la maximum. O fi vreo legatură? :D

Libertatea macului

2011-04-19T17:13:00.004+03:00

Mi-am pus azi pe desktop-ul de la serviciu, imaginea pe care o folosesc pe blog ca header. Şi m-am trezit gândindu-mă de ce imi place atât de mult.

Am cules-o de pe deviantart cu ani în urmă, când am căutat termenul "freedom".
Reprezintă un mac roşu-roşu, care scoate capul prin sârma unui gard şi se crede liber.
Libertatea lui este de doua ori efemeră: o dată pentru că rădăcinile i-au rămas în pământul închisorii şi pentru că e atât de firav, încât orice rafală de vânt ar putea să îl zburătăcească.

Libertatea lui e efemeră. E o impresie.

Totuşi, la fel ca macul, toti tindem către libertate.
La fel ca el, vom trece de garduri şi vom râde în soare, dar rădăcinile noastre vor rămane mereu în pământul din care am răsărit.

Laughing in the open air

2011-04-16T12:52:00.000+03:00

Mi se face câteodată dor să rad în aer deschis. Exprimarea asta mi-a venit, ascultând o melodie pe care o tot difuzau la radio într-o perioadă.

Laughing in the open air.

Era ceva legat de “only the young can break away”. Şi mereu când ascult, realizez că şi eu mă încadrez în categoria asta.

Mă simt mai tânară decât m-am simţit când eram “mai tânară”. Şi mi-e drag pentru că simt o libertate intriseca care zice fuck it!! serviciului, stresului şi tuturor lucrurilor mature de zi cu zi. Poţi să faci orice, atâta timp cât nu uiţi cine eşti.

Primavara asta nu se grăbeşte să vină. Însă, înăuntru cred că toţi o simţim.. şi stăm ghemotociţi pe o margine a sufletului gata să plesnim ca nişte boboci de floare şi să facem bungee jumping sufletesc.

Cercuri în copaci

2011-04-14T13:41:00.000+03:00

Şi în noi creşte ceva, aşa cum cresc cercurile în copaci.

Rugăciunea detectivului Arthur

2011-04-14T13:28:00.000+03:00

Rugăciunea detectivului Arthur
Emil Brumaru

Nimeni şi nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă,
Cînd lumina e albă şi-n magazii toamna miroase a praf adormit,
În iarbă să pun un pantof cu şireturi subţiri de mătasă,
Aşteptînd să se umple cu flori, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să caut prin şanţuri bucăţi de ziare,
Să iubesc către seară apa şi pietrele mari de sub poduri; oh, istovit,
Să sărut o scară ce putrezeşte în brusturii de lîngă ziduri amare,
În timp ce furnicile trec, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să ascut pe o treaptă a casei satîrul tocit,
Cu care tai carnea suavă de fluturi, ce-i visul motanilor mei,
Să-ngenunchez pe podele în faţa sticlelor lungi de oţet şi ulei,
Fără sfială plîngînd, şi să fiu fericit...

Nimeni şi nimic nu mă poate opri să desfac în amurg un ceasornic de fată
(el are rotiţe de înger!); să găsesc păianjeni bătrîni în pompe stricate de flit,
Şi pe a şaptea ceşcuţă din sumbrul dulap, o amprentă ciudată,
Şi-apoi să umblu tăcut prin odăi, şi să fiu fericit...

Ne-înec

2011-04-11T15:23:00.000+03:00

Oare ce de inima mea are ritmuri atât de diferite?

În unele momente, bate aşa de tare, mânată de o iubire care nu îşi găseşte rostul.
Ca şi cum ea, organ mişcător, s-ar afla în mijlocul unui ocean de iubire, ale cărui valuri o izbesc, o răsucesc şi o întorc pe toate părţile, iar ea, ca nebuna, se bucură de jocul lor fără frica înecului.

...Normal, pentru că inimile nu se îneacă cu iubire.

Deja dor de mare

2011-03-25T14:31:00.000+02:00

Îmi este atât de dor de mare, încât nările mă ustură dorind miros de sare, iar pielea mă mănâncă cerând nisip ud.

Ochii mei nu vor decât albastru, iar buzele cerşind atingerea brizei.
Hainele mă strâng.

Oscar si Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt

2011-03-24T21:07:00.001+02:00

Aloe mi-a recomandat Oscar si Tanti Roz. Am cautat-o mai bine de 4 luni prin librarii, iar luni mi-am refacut abonamentul la biblioteca de cartier. Unde am gasit-o.

Am citit-o repede.

Cu gustul ca regasesc in ea ceva ce eu am pierdut demult. Acel ceva pe care il vreau inapoi dar e prea greu de atins.

E povestea un baiat de 10 ani, bolnav de leucemie, care afla ca moare. El decide ca in fiecare zi sa-i scrie lui Dumnezeu o scrisoare.

Mandala mea inversă

2011-02-25T17:56:00.001+02:00

Am un descântec făcut special pentru tine.
Cuvinte care iau naştere doar pentru tine.
Frânturi de propoziții care te cheamă şi îţi invocă prezenţa.

Mă înconjor de cuvinte.
O mandala inversă... nu pentru a mă feri, ci pentru a te aduce mai aproape.

Pielea mea

2011-02-24T17:50:00.000+02:00

Pielea mea reacționează sub atingerea ta.
Se aprinde, pâlpâie și se înfioară ca și cum ar vrea să devină o entitate de sine stătătoare și să se apropie și mai mult de tine.

Tu știi asta și profiți.
La fel cum și eu profit de felul în care reacționează respirația ta.

Dansul flăcărilor

2011-02-22T13:21:00.002+02:00

Când arzi pe dinăuntru, prin porii tăi se vede o strălucire aparte.
Neavizaţii ar spune că ţi-a rămas pe piele nisip de astă-vară sau că ai stat prea aproape de lumina lunii. Cauze exterioare.

Doar avizaţii îşi dau seama că înauntru arzi, pentru că ei te privesc în ochi şi văd dansul flăcărilor pe pereţii tăi oculari.

Felinarul

2011-02-22T13:19:00.001+02:00

Oare luntraşul care străbate ceaţa, admiră frumuseţea din lumina felinarului său?

Dez-văluire

2011-02-21T14:44:00.001+02:00

Hâş, fâş, hâş, vâj!
Am dat pânzele de păianjen la o parte..

Mă lovisem de ele încercând să fac puţină curăţenie prin blog, gândindu-mă ce bună gospodină sunt, de-au apucat să crească.

...şi s-au lipit de mine... Sub formă de amintiri.
O pânză fină şi sclipitoare, plină de rouă - primăvara cu preamultul ei suflet - pânză elastică şi lipicioasă de care mi-a fost foarte greu să scap.
O pânză portocalie care mirosea a lavandă.
Alta pânză sărată, despre care aş fi zis că e de culoare albastră.
Apoi pânzele arămii, scorţişoreşti.

Mă învăluiseră...numai că eu... de trei ori m-am scuturat şi numaidecât m-am dez-văluit de amintiri.

Rochia perfecta!

2011-02-06T14:10:00.002+02:00

The Enchantress of Florence - Salman Rushdie

2011-02-06T14:00:00.000+02:00

Ultima carte citita este "The Enchantress of Florence" ("Seducatoarea din Florenta") scrisa de Salman Rushdie.

Cat am citit-o, m-am simtit cuprinsa de o vraja, as putea spune chiar ca am fost sedusa.

Nu se compara nici o alta carte citita pana acum. Stilul narativ este delicios, sensibilitatea cu care sunt redate anumite pasaje este debordanta, iar ironia si erotismul - fantastice.

"Seducatoarea din Florenta", publicata in 2008, reia una din temele favorite ale lui Rushdie - intruziunea visului in lumea reala (sau a realului in vis?).

Naratiunea se desfasoara pe doua planuri: regatul indian lui Akbar si Florenta renascentista. Prin intermediul povestirii cele doua planuri se intersecteaza, ajungand sa se omogenizeze.

Rushdie pune din nou fata in fata Orientul si Occidentul, unindu-le printr-un personaj de poveste: printesa ascunsa, covarsitor de frumoasa, o seducatoare sau o vrajitoare.

O lectura frumoasa.

In anul 2

2011-01-30T21:52:00.000+02:00

Azi am dat examen la pian si l-am luat :D

Am intrat cu brio in clasa a doua, cf. regulilor scolii de muzica!!!!!!!!

Ura, ura, ura!! De trei ori Ura!! :p

Doar LOL!

2011-01-25T16:34:00.000+02:00

Pian cover, Haggard, model in viata :)

2011-01-21T19:57:00.000+02:00

Mi-am gasit modelul in viata!

Felul in care canta la pian tipa de mai jos imi da fiori. Iar cantecul suna incredibil!!!!

Masochism

2011-01-21T15:15:00.000+02:00

M-am săturat să îmi trăiesc viaţa prin acest văl fin care eşti tu.

Vălul este atât de fin încât, de multe ori, nici nu îmi dau seama că se interpune între mine şi restul... restul vietii, restul lumii, restul dorinţelor, restul senzaţiilor.

Dar alteori se transformă într-un corset opac ce îmi umbreşte vederea şi simţirea.

Şi îl rup de atâtea ori, iar apoi îl cos la loc cu grijă, pentru că prin el lumina îmi este mai caldă, iar sclipirea mai frumoasă.

Sparkling

2011-01-18T15:40:00.000+02:00

Ceata sau altceva mi-a creat azi o stare de sclipire sufleteasca.

Poate pentru ca afara nu vad mai departe de 10 metri, ma face sa vad mai adanc inauntrul meu.
Si vad ca uneori ma regasesc cu ce eram, ma intretai cu ce vreau sa fiu si vibrez alaturi de ceea ce sunt.

Vietile noastre sunt formate din dorinte, dar nu cred ca se rezuma doar la termenul "eu vreau".
"Eu sunt" pare mult mai atractiv, ascunde intelepciune si impacare, si poate ca ar trebui sa ne stea drept reper.

Pe diagonala

2011-01-15T16:20:00.000+02:00

Mi-ai frant inima in nenumarate feluri.

Pe orizontala,

Pe verticala,

Pe diagonala.

Mai ales pe diagonala.

Sfarsit si inceput

2010-12-31T17:05:00.004+02:00

Am ajuns si la finalul lui 2010, un an care pentru foarte multi a fost greu mi-a adus indeplinirea mai multor dorinte.

Urmand comparatiile de la fiecare final de an, il asemuiesc cu tanar, binevoitor, pus pe distractie, dar si incredibil de imprevizibil.

Privind in urma, as putea spune ca a fost un an bun. Un an cu multi fluturi in stomac, prea multi. Cu rataciri si regasiri. Cu decizii asumate si duse pana la capat. Un an in care m-am simtit tanara, dar responsabila :)

A fost anul stabilizarii profesionale (cel putin pentru o vreme), vacantei superbe din Grecica, anul concertelor, mutatului impreuna, adoptarii fantomei albe Tomi, primului brad impodobit impreuna, rugii indeplinite de Craciun cand Tian si-a revenit din starea grava.

Pentru o mai usoara sistematizare am facut un top:

1. Cartea anului: Versetele Satanice - Salman Rushdie

2. Cantecul anului: Undisclosed Desires - Muse

3. Descoperirea muzicala a anului: Pierrot the clown - Placebo

4. Cel mai bun film: Shutter Island

5. Realizarea anului: Lectiile de pian si mutatul impreuna

6. Cea mai frumoasa zi: 8 august - excursia cu vaporul pana pe Insula Skiathos, noaptea pe plaja, cercul

7. Cea mai trista zi: 24 decembrie

... si mi-am stabilit niste obiective, pe care le fac publice ca sa nu am incotro si sa le respect:

1. ~~Sa imi cumpar orga (< februarie)~~

2. Sa imi perfectionez cantarea la pian (< final de an 2011: River flows in you)

3. ~~Promovare profesionala~~

4. Vacanta de vara in Franta

5. ~~Un weekend la Bruxelles~~

6. Sport mai mult (>1 data/saptamana alergare)

7. Sa citesc in fiecare zi

8. Perfectionat franceza si engleza

9. Sa invat inca o limba straina... ceva mai putin uzual

10. Permis sofat (

11. Excursii la munte (>1data/2 luni)

12. Grija permanenta fata de familia si pisicile mele.

Si pentru ca mai e putin... va urez ca in noaptea asta sa infruntati cu bine sfarsitul si inceputul!

La multi ani! :)

Tian, pisoi drag

2010-12-24T16:28:00.000+02:00

De aproape 5 zile ne luptam pentru viata lui Tian.

La 7 ani, Tianu a facut un blocaj urniar, asa cum aproape toti motanii patesc.
In ciuda, ingrijirii medicale pe care a primit-o, Tian este tot mai slabit de intoxicatia cu uree care a urmat blocajului.
Injectii si perfuzii in fiecare zi.

Acel Tian grasun, care nu se mai satura sa manance, azi nici nu se atinge hrana care l-ar putea ajuta sa isi revina.
Iar noi toti suntem distrusi si total nepregatiti sa ii dam drumul.

Tot ce speram este organismul lui sa invinga in lupta cu toxinele si sa redevina acel motan pe care ne era frica sa il suparam, care torcea in bratele mele si care imi framanta pe umar.

Asa ca anul asta de Craciun am o singura dorinta: ca Tian sa traiasca.

Primul fulg de nea

2010-12-10T17:18:00.000+02:00

De 2 zile, rubrica meteo ma tot ameninta ca va ninge.
Eu de ieri seara pandesc cerul si felinarele de pe strazi ca sa vad minunea.

Ieri, nimic!
Aseara, nimic!
De dimineata la trezire, nimic!

Uf.

Inainte sa plec, am mai aruncat un ochi pe geam si tot nimic.

Dar, cand am iesit din scara blocului, exact sub fereastra dl. Twigg, ceva rece si plapand mi-a atins varful nasului.

Primul fulg de nea!:)

Deschiderea sufletului

2010-12-09T16:53:00.000+02:00

Ultima carte citita, mi-a atras atentia asupra unor chestii.

La un moment dat contine un pasaj despre a fi deschis.
Iar cand personajul acela alege sa se deschida, din el iese lumina.

Ma intreb cati dintre noi suntem deschisi.
Ma gandesc la propria persoana si vad ca de prea multe ori am un zid in jurul sufletului. Rar sunt deschisa pentru a da si a primi cu adevarat.

Iar zidul este unul de protectie si este format din adaptari la situatii si din "roluri" pe care le joc pentru a supravietui in lume.
Cand las jos zidul asta - constient sau inconstient - ma cuprinde o senzatie de vulnerabilitate si de blandete. Ca si cum m-as lasa moale si as vibra in ritmul in care vibreaza si universul. E o senzatie de pace si de intoarcere acasa.

Voi simtiti zidul care va inconjoara?

Putem fi permanent deschisi?

Versetele satanice - Salman Rushdie

2010-12-07T15:47:00.001+02:00

Mi se pare greu sa scriu despre Versetele Satanice.
Si nu numai.

In primul rand ca mi-a luat foarte mult timp sa o citesc. Din cauza dimensiunilor, mi-a fost greu sa o iau in geanta si sa citesc pe drumul spre job.
Insa, de la primul rand citit, mi-a intrat in minte ca un drog.
Stilul lui Rushdie este fabulos; se aseamana cu explozia unui fruct aromat, care iti activeaza toate simturile.

Povestea se desfasoara pe 2 planuri: cel real si cel oniric.

Rezumatul facut de Wikipedia zice asa (talentul lor narativ, il depaseste pe al meu):

Planul real
"Cei doi protagonişti, Gibreel Farishta şi Saladin Chamcha, sunt actori musulmani de origine indiană. Farishta este o mare vedetă a Bollywoodului specializată în roluri de zeităţi Hindu. Chamcha este un emigrant care a rupt legătura cu identitatea sa indiană şi lucrează ca actor de voce în Anglia.

La începutul romanului, ambii sunt într-un avion deturnat în zborul său dinspre India spre Marea Britanie. Avionul explodează deasupra Canalului Mânecii, dar cei doi sunt salvaţi prin minune. Într-o transformare miraculoasă, Farishta primeşte personalitatea arhanghelului Gavriil, iar Chamcha pe cea a unui diavol.

După ce este găsit pe plajă, Chamcha este arestat de poliţie, care-l suspectează că este imigrant ilegal, în timp ce Farishta priveşte fără a interveni.

Ambele personaje luptă să îşi refacă vieţile. Farishta îşi caută şi îşi găseşte iubirea pierdută, alpinista engleză Allie Cone, dar relaţia lor este umbrită de boala sa mintală.
Chamcha, după ce şi-a recăpătat prin minune forma umană, vrea să se răzbune pe Farishta pentru că l-a abandonat după căderea lor din avionul deturnat. În acest scop, el încurajează gelozia patologică a lui Farishta şi distruge relaţia cu Allie. Într-un alt moment de criză, Farishta realizează ce a făcut Chamcha, dar îl iartă şi chiar îi salvează viaţa.

Ambii se întorc în India. Farishta, încă bolnav, o ucide pe Allie într-o altă izbucnire de gelozie, după care se sinucide. Chamcha, care a găsit la Farishta nu doar iertare, ci şi împăcarea cu tatăl său şi cu identitatea sa indiană, hotărăşte să rămână în India.

Planul oniric
În poveste sunt introduse o serie de naraţiuni de visuri semi-magice, atribuite minţii bolnave a lui Gibreel Farishta. Ele sunt legate între ele de multe detalii tematice precum şi de motivele comune ale revelaţiei divine, credinţei religioase, fanatismului religios şi îndoielii.

Una dintre aceste secvenţe conţine mare parte din elementele ce au fost criticate ca fiind jignitoare faţă de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieţii lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelaţie în favoarea vechilor zeităţi politeiste, după care o retractează ca fiind o greşeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind şi un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraş, Baal se ascunde într-un bordel subteran, în care prostituatele îşi iau identitatea nevestelor profetului. Unul dintre însoţitorii profetului susţine că, îndoindu-se de autenticitatea „Vestitorului”, a modificat subtil unele părţi din Coran în timp ce-i erau dictate.

A doua secvenţă spune povestea Ayeshei, o fată de ţăran din India care susţine că a primit revelaţii din partea Arhanghelului Gavriil. Ea îndeamnă întreaga comunitate a satului să plece pe jos în pelerinaj la Mecca, convingându-i că vor putea trece Marea Arabiei pe jos. Pelerinajul se termină într-un punct culminant catastrofal, în care credincioşii intră în apă şi dispar, mărturiile martorilor fiind contradictorii, unii afirmând că s-au înecat şi alţii că ar fi reuşit prin minune să traverseze marea.

A treia secvenţă de vis prezintă figura unui lider religios fanatic în exil, „Imamul”, cu acţiunea în secolul al XX-lea. Această figură este o aluzie evidentă la viaţa Ayatollahului Khomeini în exil la Paris, dar se şi leagă prin diverse motive narative cu figura „Vestitorului”."

Versetele Satanice, constituie o trimitere directa la o problema foarte delicata pentru musulmani. Este vorba despre controversata teorie a unor interpolari “satanice” in textul Coranului.
Profetul Mohamed, ca sa adune adepti intr-o lume politeista, ar fi sustinut ideea existentei altor zeitati in afara de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmand ca a venit de la Satana.

Pornind de la aceasta controversa, Rushdie brodeaza pe ideea intretaierii dintre bine si rau. Concepte care ajung sa se amestece, atat la nivel abstract cat si in destinul personajelor.
Ambiguitatea cuvantului insipirat pentru a fi notat in Coran, mesager al lui Allah sau emisar al zeitatilor pagane.
Inger si/sau demon: la finalul povestii, "Diavolul" Saladin Chamcha isi gaseste pacea interioara, caindu-se, in timp ce "Arhanghelul", singurul care si-a pastrat spiritul intact indiferent de visul in care a poposit, ucide si se sinucide.

“Îngerii sunt uşor de împăcat. Transformă-i în unelte şi îţi vor cânta melodiile de harpie. Fiinţele umane sunt mai încăpăţânate, se pot îndoi de orice, chiar şi de ce văd cu propriii lor ochi. De ce văd în spatele ochilor. De ce se zăreşte, pe când se preling cu pleoape grele, din spatele genelor închise... Îngerii... nu e mare lucru de capul lor când e vorba de voinţă. A avea voinţă înseamnă a nu fi de acord, a nu te supune, a dezaproba. Ştiu, vorbe diavoleşti. Shaitan întrerupându-l pe Gibreel. Pe mine?”

Si niciodata cat sa te ating

2010-12-06T13:58:00.000+02:00

Imi revii in vis.
Iar visul ma intoarce in trecut.
Adorm linistita, stiind cine sunt si ce vreau
Si ma trezesc in alte vremuri
Cu alte simtiri,
Cu dorinte de nerostit.

Esti o fantoma, o iluzie,
O proiectie.
Nici nu mai stiu daca ai fost aievea.
Timpul sterge, dar nu de tot.
Asa cum buretele sterge creta,
Dar tabla tot poarta cuvintele zgariate.

Desi nu vreau,
Mereu vei fi cu mine, in mine, intru mine.
Chiar daca am uitat simtirea,
Chiar daca glasul nu ti-l mai stiu,
Mereu imi vei reveni fie intr-un vis,
Fie intr-un cantec.

Si niciodata cat sa te ating.

Scrisa acum cativa ani.

Betia sufletului

2010-12-03T14:07:00.000+02:00

Aseara m-am imbatat.

Pe frigul inghetat de ieri, obosita si visand la un pat cald, m-am indreptat spre acel loc unde degetele mele nasc sunete.

Mi-am incalzit mainile cu arpegii, am exersat niste studii pe acorduri din manualul lui Czerny, am facut o transpozitie a unui cantecel din La in Do... si am reusit!
Am inceput sa invat un cantecel care se numeste "Tarantella".

Tarantella este un cantec/dans napolitan, al carui nume provine de la paianjenul "tarantula" si are la baza o mica legenda.
Omul muscat de acest paianjen, cade intr-o stare de oboseala si ameteala puternice. Atunci i se canta "Tarantella", iar el incepe sa danseze. Extenuarea produsa de dansul pe aceasta muzica, are actiune curativa.

Lectia mea de pian a continuat cu tema din Titanic, "My heart will go on" :) Aseara am invatat-o, dar inca necesita multa exersare.

De duminica, incepem colindele... Happy, happy, happy.

Relatia cu dna profesoara este minunata. Este un om deosebit si, desi este in varsta si bolnavioara, imi insufla un asa avant.

Si am plecat din locul magic.
Dar indreptandu-ma spre casa, magia a ramas, facandu-ma sa merg pe strazi ca un om beat, fara sa fi gustat macar o picatura de alcool.

Betia sufletului.

Ziua noastra

2010-12-01T01:00:00.006+02:00

1 Decembrie.

Aniversam 6 ani impreuna.
De fapt, 6 ani de la primul sarut... calduros si minunat cum a fost.
Imi amintesc ce mult mi-a placut si cum zambeam cu un zambet imens, in noaptea rece.
Ce bine ne mai intelegeam prin barurile de la inceput, cum ma incalzea pe timp de iarna si in restul timpului.

Eu copil cu demoni in cap si sarpe in suflet, el rocker cu plete si cu picioarele pe pamant.

Si asa au trecut 6 ani.
Copil nu mai sunt, nici el nu mai are plete, iar demonii au plecat si sarpele doarme dus.

Insa, suntem aceiasi in esenta, doar ca timpul s-a infasurat in jurul nostru ca o plasa ce ne apropie si mai mult.
Caci, in momentul de fata, nu pot sa imi concep viata fara fruntea lui calda, langa care totul are rezolvare.

Cam seamana a declaratie de dragoste...
Pai, daca nu dragoste, atunci ce?:)

Dedicatie

2010-11-28T10:46:00.000+02:00

Cantecel pentru iubitul meu.

Not even a minute wasted, babe!

Tian vs. Tomi - pe cine pariati?

2010-11-28T10:29:00.001+02:00

Saptamana trecuta am provocat o infruntare a titanilor.

Am mers in vizita la motanul cel mare Tian, impreuna cu motanul cel mic Tomi.

Scopul: sa se cunoasca si sa se imprieteneasca.

Rezultatul: incaierare.

Deci:

In coltul din stanga ..... TIAN. Un feroce mascul de 7 ani, recunoscut pentru blana sale portocalie cu care isi ameteste adversarul si pentru ascutimea dintelui si a ghearei.

In coltul din drepta...... TOMI. O tanara speranta de numai 5 luni, caracter puternic. Vestit pentru ferocitatea ''ssssssasaitului" si a maraitului cu care isi intimideaza adversarul.

Pe cine pariati? :)

Bip

2010-11-26T17:35:00.000+02:00

Mai tineti minte cum acum cativa ani obisnuiam sa dam bipuri pe telefonul mobil?
Cand ma gandeam la cineva, ii dadeam un bip.
Ce motiv de suparare era daca nu mi se raspundea.
Sau ce emotie cand cel de care eram indragostita imi dadea bip.:)

Un bip = ma gandesc la tine (nu vreau neaparat sa vorbim, ci vreau doar sa stii ca mi-ai trecut prin minte).

Cum ne "inhaitam"

2010-11-25T09:29:00.000+02:00

Oricat m-as stradui, sunt persoane pe care nu pot sa le inghit. Ca si cum eu as fi un pol, iar ele altul.
Pana si parfumul pe care o astfel de persoana il poarta imi face rau.

Oricat ma straduiesc si sa ma fatarnitesc pentru a putea convietui decent, undele mele se ciocnesc si se resping de ale lor.

La fel cum, sunt persoane de care nu ma pot satura.
Cu care ma imbin intr-un mod exceptional din primul moment in care am vorbit sau vazut, si de acolo in continuare.

Voi cum ii clasati pe cei din jur?
Ii simpatizati pe cei care va seamana fizic si in preferinte?
Sau pe cei care va sunt diferiti?
Pe cei care va sunt superiori?
Sau inferiori?
Tine de conjunctura? sau analizati foarte bine cu cine va "inhaitati"?

Sunete ce dispar

2010-11-23T17:11:00.000+02:00

Nu vom mai auzi niciodată anumite sunete.

Fâşâitul unui disc ascultat la pick-up, ţârâitul unui telefon cu disc, cum se încurcă o casetă în casetofon, soneria ascuţită de la uşa.

Pe măsură ce obiectele sunt scoase din uz, le dispare şi muzica.

Realitatea miroase a scortisoara

2010-11-22T16:09:00.000+02:00

Ma simt uneori ca si cum as trai alta viata.
Ca si cum, Ioana ar ramane undeva in urma, iar eu nu as fi decat altceva.

De parca un soi de magie m-ar transforma intr-o creatura cu puteri incredibile, care isi are ca aghiotanti doua pisici.
Si care in drum spre intalnirea cu Fat-Frumos, merge pe strazi infrigurate, iar in privirile ei totul se transforma in ceva mai frumos si plin de sens.

Pentru noua creatura, reclama unei farmacii se transforma intr-o sursa de lumina trepidândă, apusul mov aminteste de lupte glorioase, iar ceata ascunde printre ea surprize nebanuite, care dau tarcoale realitatii dorind sa o inghita.

Becurile strazii lumineaza ca felinarele de demult, iar 335-ul devine o trasura ce razbate ceata, spre a duce creatura in acel loc unde miroase a scortisoara.

Beautiful Dangerous - Slash & Fergie

2010-11-09T16:40:00.000+02:00

Another Fergie, same Slash.

Rezultat incredibil :)

Teama cea mare

2010-11-08T17:53:00.001+02:00

Nimic nu e mai greu pe lumea asta decat singuratatea.
De aceea mi-e frica de batranete, nu doar pentru ca m-ar lasa corpul, ci pentru ca daca as avea "norocul" de a trai mai mult, as ajunge sa-i vad pierind pe toti din jur.

Dupa ce toti pleaca, sa ramai singur intr-o casa, decat cu tv-ul, o pisica si amintirile si sa simti apasarea casei asupra ta.
E groaznic sa vezi asta la cineva pe care iubesti si sa stii ca orice ai face, prezenta ta nu e decat o farama ce nu compenseaza golul.

Pe toti ne paste asta. Pentru ca toti, cel putin intr-un ultim moment, vom fi singuri.

Intr-un ocean

2010-11-07T09:53:00.000+02:00

O cafea cu lapte dimineata.

Rasarit filtrat prin perdeaua mea cu stelute.

Aramiu in casa, aramiu si afara.

O sarutare calda pe ceafa cand nu ma astept.

O fiinta care toarce la gatul meu.

Si zambet...

Din suflet in vis

2010-11-05T13:14:00.000+02:00

Aseara am iesit la alergare, dupa o pauza destul de mare.

IOR, noapte, toamna, felinarele aprinse si reflectate in apa lacului, liniste; pe langa relaxarea data de efort, mi-am limpezit ochii si mintea.

Prin urmare, in timpul noptii a reusit sa-mi iasa din suflet si sa treaca in vis ceva. Ceva ce nu am mai visat pana acum.

Ma uimeste cum sunt legate manifestarile astea.
Cand gandurile imi sunt preocupate de vreun lucru, acesta nu mi se arata in vis, insa dupa ce ii dau drumul, visele imi ajung bantuite.

"Heavy In Your Arms" - Florence & The Machine

2010-11-04T15:03:00.000+02:00

Ritm obsedant.

I was a heavy heart to carry
My beloved was weighed down
My arms around his neck
My fingers laced a crown
I was a heavy heart to carry
My feet dragged across the ground
And he took me to the river
Where he slowly let me drown

My love has concrete feet, my love's an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall

I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms
I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms

And is it worth the wait,
All this killing time?
Are you strong enough to stand,
Protecting both your heart and mine?
Who is the betrayer
Who's the killer in the crowd?
The one who creeps in corridors
And doesn't make a sound

My love has concrete feet, my love is an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall
My love has concrete feet, my love is an iron ball
Wrapped around your ankles, over the waterfall

I'm so heavy. Heavy. Heavy in your arms
I'm so heavy. Heavy. So heavy in your arms

This will be my last confession
"I love you" never felt like any blessing
Whisper it like it's a secret
Uttered to condemn the one who hears it
With a heavy heart

Cum ne vad altii

2010-11-02T13:15:00.000+02:00

S-a gasit o ziarista din Marea Britanie sa vrea sa faca un articol despre Dracula si Romania. Asa ca a plecat in vizita pe traseul obiectivelor turistice care il implica pe Dracula: Bucuresti, Bran, Sighisoara, Targoviste.

Cateva "ziceri" din articolul ei:

1. Bucuresti: "un Paris mestecat si, apoi, scuipat afara de Croydon"

2. Bran: "se aseamana cu o casa a groazei, insa dinauntru arata de parca o englezoaica l-a cumparat si l-a atacat cu mobila de la Laura Ashley (lant de magazine de mobila si imbracaminte pentru femei din Marea Britanie, n.r.)"

3. Sighisoara: "statuete "Dracula" si multi caini vagabonzi umbland pe strazi. Casa in care s-a nascut Dracula este, acum, un restaurant"

4. Targoviste: "Despre Curtea Princiara de la Targoviste, spune ca este adevaratul castel al lui Dracula, doar ca nimeni nu merge acolo, pentru ca autostrazile Romaniei, precum vampirii, sunt mitice si departe de a exista undeva"

Vorbele ei nu va lezeaza onoarea? Nu va rusineaza?

Pe mine da. Dar chiar daca, nu pot sa o contrazic...

29 octombrie

2010-10-29T12:09:00.002+03:00

Azi e 29 octombrie.

Azi am voie sa ma gandesc la acea persoana care nu imi apare nici macar in vis.
Am voie sa imi amintesc si sa ma las prada amintirii, sa simt nodul in gat si sa ma cred invaluita de o lumina.
Azi, daca o frunza cade din pom cand trec pe langa el reprezinta un semn, sau rasaritul reflectat salbatic in gemurile blocurilor sau cerul.

Caut. Caut semne ca inca e.

Dor de blog

2010-10-27T16:17:00.001+03:00

Pana si eu mi-am parasit blogul.
Si mi-e mila de el, pentru ca il vad ca pe un pom, un mar de exemplu, acoperit de frunze moarte si panze de paianjen.
Ar trebui sa ma transform in Fata Mosului si ii curat ramurile, sa il ud si sa-l ingrijesc pentru a rodi mere rosii, frumoase si curate.
Numai ca sunt momente si senzatii, care nu pot fi prinse in scris... fie pentru ca sunt prea intense, fie doar comune.

Toamna

2010-10-25T12:00:00.000+03:00

Ieri a fost o zi de toamna veritabila.

Cea pe care o canta cei care zic ca iubesc toamna.

Contrast puternic intre cer si frunze uscate, miros de pamant jilav, dar un soare atat de cald si cufundat intr-un apus stralucitor.

Pana si blocurile noastre gri luceau arzator si erau frumoase.

Iar seara a tradat minunea din timpul zilei. Ea si umbrele care zambeau pe strazi.

Ne-poveste

2010-10-25T10:58:00.000+03:00

Am fost atat de prinsa zilele astea, incat nu am mai apucat sa povestesc.

Ca Tom a devenit o obraznicatura, ca am fost in week-end la Bran pentru 2 zile cu niste prieteni, ca m-am intors de la Bran bolnava si ca am zacut acasa inca 2 zile, ca luni pe 18, Tian a implinit 7 ani.

Nici ca am avut mult de lucru, analize de piata si grafice si evolutii - pe care le ador... Sau ca era sa il pierd pe Tom.

Nu am povestit nici ca am fost baby-sitter de cateva ori sau ca nepotica mea ma striga Raze.

Nici ca in week-end a murit dl Ion Olteanu, om care si-a dedicat viata sprijinirii sistemului non-guvernamental in Romania, cel care mi-a acordat sansa de a pleca in Franta si mi-a intors viata pe alt drum.

Jos, inauntru

2010-10-12T17:13:00.000+03:00

Iadul este in fiecare dintre noi. Remuscarea, dorul, neimplinirea, frustrarea.
Nici nu e nevoie de smoala clocotinda, pentru ca adevarata suferinta e cea dinauntru.
Si fiecare isi are iadul sau.

River flows in you, la pian

2010-10-11T16:21:00.000+03:00

Niciodata nu mi-au placut mainile mele, parca erau prea butucanoase, prea mari, prea...

Insa, din iunie de cand am inceput activitatea pianesca, pe zi ce trece le apreciez tot mai mult. Degetele mele parca sunt mai lungi, forma mainii mai echilibrata si imi plac pentru ca acum stiu ce minuni pot lua nastere din miscarea lor.

Aseara am decis sa incerc sa invat "River flows in you", stiti voi... melodie - piatra de hotar.
Si am inceput timid, cu mana dreapta doar, iar degetele se razvrateau: in loc de "la" apasau un "si", in loc de "la-do" calcam stramb.

Insa, dupa eforturi si cativa peri albi, am reusit sa invat primele masuri si cateva fragmente mai usoare.
Am banuit la bun inceput, inainte de a incepe lectiile ca "River flows in you" este o melodie de "la", pentru ca nici o alta nota nu exprimă curgerea precum "la".

Azi ma simt insufletita de un aer melodios. Imi privesc mainile pe tastatura, cu unghii scurte, ne-inrosite si imi par mai frumoase ca niciodata.

Chestia aia din capul pieptului

2010-10-08T17:46:00.000+03:00

Uneori cand sunt in toane bune, mi se intampla sa imi simt inima coplesita de iubire.

Iubire pentru Ionut, pentru Darth Father, pentru Fratello, Tian, Tom, toti cei care sunt si toti cei care au fost si nu mai sunt.

Iubire si pentru o melodie si pentru o poza care imi incalzeste desktopul. Iar inima mea.. sau, ma rog, chestia aia din capul pieptului, se incalzeste atat de tare si freamata, inca mi-e teama ca o sa se vada cu ochiul liber.
E o senzatie extraordinara sa simti ca iubesti, dar seamana un pic cu durerea.

Cand Tom, mic si pufos, isi face loc sub patura si se strecoara intre mine si Ionut, cand Tian, mare si nervos, se lasa moale cand il iau in brate, cand Darth Father imi zice "Bobonutzo" sau cand vad ochii lui Fratello, cand primesc un mail in care scrie "imi este dor de tine, dar am tot amanat sa iti spun asta...nu stiu de ce"... si multe alte ocazii :)

Google il celebreaza pe John Lennon

2010-10-08T13:28:00.000+03:00

Hai si noi!

Esti-sunt, toamna-e

2010-10-06T17:46:00.002+03:00

Cer de toamna gri-alb-bleu,
Stropi de ploaie mici-reci-desi,
Tu de mine, esti-cald-tot,
Eu de tine, sunt-cu-tot.

Trecut si asteptare

2010-10-05T17:17:00.000+03:00

Trecutul este trecut.
Nu realizez pe deplin importanta pe care trecutul o are.
Sunt lucruri care o data ce au trecut, s-au si consumat. Nu vor mai veni niciodata, nu vor putea fi retraite.

E o nebunie sa crezi ca poti reveni la ceva ce a fost si a trecut...
Iar "a astepta" este mama dezamagirii.

O pisica

2010-10-01T12:15:00.001+03:00

Raze iubeste pisicile.
Ieri cand a plecat de job a vazut in bratele unei doamne o pisica asa de frumoasa. S-a tot uitat, si-a amintit de Tian si i s-a facut dor de ghem de blana.
Sfasiata de conflictul interior de a-l aduce in noua casa pe Tian cel obisnuit cu spatiul lui de mai bine de 6 ani, Raze a pasit mai departe.

Seara, intorcandu-se acasa cu sufletul pereche, a auzit niste scancete intr-o scara de bloc. Curiozitatea ei pisiceasca a facut-o sa descopere un motan de 2-3 luni care plangea. Pentru el a fost dragoste la prima vedere: tors, brate, urcat pe umeri, mieunat de incantare.
Sufletul pereche zice: "vrei sa il luam?".
Raze se indoieste, ar vrea si nu ar vrea. Nu ar vrea pentru ca sunt mai multe chestii implicate, plus ca Tian... "Dar, fie! nici aici nu pot sa il las".

Asa ca, Urechi-de-liliac a intrat cu mare fast in casa noastra de la etajul 3. Baita, igiena urechilor, uscare cu foehnul, tremurici si mult tors cand totul a fost sfarsit.
E motan. E uratel: alb cu material tarcat si cu ochi alungiti. E tupeist: azi-noapte ne-am pus ambitia - el sa se urce in pat langa noi, eu sa il dau jos. Am castigat lupta, insa razboiul...

Si, tocmai cand aveam indoieli daca sa il tinem sau nu, m-a cucerit definitiv: de dimineata s-a dus singur sa faca pipi, exact in locul destinat activitatii acesteia, fara sa ii arat unde etc.
Oricum, e un pui de pisica matur.

Sunt curioasa ce face. 8 ore pe zi va fi singur. Mi-am asigurat deja perdelele cu stelute :)

Ah, il cheama Tom.

Intrebare

2010-09-29T15:54:00.001+03:00

Cum se poate sa fii o femeie de 35 de ani, cu acces la media, care cunoaste 2 limbi straine, calatorita prin tari straine si sa nu fi auzit vreodata de Star Wars?

Voua nu vi se pare ciudat?

Cuvinte care imi plac

2010-09-28T17:41:00.000+03:00

A TÂNJI

Atunci cand o parte din tine se prelungeste ca o dara luminoasa ce te leaga de alta persoana. Un cordon, nu ombilical, ci sufletesc.

Amintiri din copilarie

2010-09-28T09:56:00.003+03:00

In contratimp

2010-09-24T15:50:00.000+03:00

E toamna, iar eu simt doar primavara in suflet.

E demult trecut, iar eu inca simt.

Vreau sa ma aliniez normalitatii. Sa fiu acolo unde trebuie sa fiu, niciodata la mijloc, niciodata in contratimp. Sa scap de senzatia asta de anestezie. Vreau prezent.

Numai ca nu e asa de usor cum pare.

Daca...

2010-09-20T17:19:00.000+03:00

Incepusem sa vad semne peste tot.

Daca semaforul se face rosu pana numar la 3...
Daca a 2 masina este rosie...
Daca vine tramvaiul in mai putin de 5 minute...
Daca azi e soare...

"Daca ma uit la ceas la fix,
Insemana ca ma iubeste.
Asa ca ma uit la ceas intruna,
Gandindu-ma ca asa o sa te-aduc in viata mea."

Cum devenim rai?

2010-09-19T21:44:00.002+03:00

Urmaresc seria Star Wars difuzata de ProTv. Au ajuns la episoadele cele noi, la Atacul Clonelor, adica partea de mijloc in formarea lui Anakin, viitor Darth Vader.

M-a sensibilizat drama personajului, felul cum alege raul si ura. Seducerea lui de partea intunecata si resentimentul.

Exemplul lui se poate aplica tuturor.

Unii dintre noi se nasc cu mai mult rau in ei decat altii? Sau invata pe parcurs?

Si, chiar daca lupti pornirii rele care nu se manifesta in plan real, nu tot rau ramai pentru ca ai simtit-o initial?

Cel mai tare quizz

2010-09-16T16:48:00.001+03:00

De ieri mai am inca 41 de ani de munca pana voi iesi la pensie.

Voi, cati ani mai aveti?

La Rue Madureira - Nino Ferrer

2010-09-16T09:23:00.001+03:00

Cantec din alta vreme. Nu-i asa ca va teleporteaza si ca-i superb?

Non je n'oublirai jamais la baie de rio

La couleur du ciel le nom du corcovado

La rua Maduereira la rue que tu habitais

Je n'oublirai pas pourtant je n'y suis jamais allé

Non je n'oublerai jamais ce jour de juillet

Où je t'ai connue et nous avons dû nous séparer

Pour si peu de temps et nous avons marché sous la pluie

Je parlais d'amour et toi tu parlais de ton pays

Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps

Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport

Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter

dans une caravelle qui n'est jamais arrivé

Non je n'oublirai jamais le jour où je l'ai

Ton nom mal écrit parmi tant d'autres noms inconnus

Sur la première page d'un journal brésilien

J'essayais de lire et je n'y comprenais rien

Non je n'oublirai pas la douceur de ton corps

Dans le taxi qui nous conduisait à l'aéroport

Tu t'es retournée pour me sourire avant de monter

dans une caravelle qui n'est jamais arrivé

Non je n'oublirai jamais la baie de rio

La couleur du ciel le nom du corcovado

la Rua Maduereira la rue que tu habitais

Je n'oublierai pas pourtant je n'y suis jamais allée.

Impletirea

2010-09-15T15:00:00.003+03:00

Negru si alb.
Noapte si zi.
Ying si Yang.
Feminin si masculin.
Rau si bun.
Stang si drept.
Murdar si curat.
Pamant si cer.
Moarte si viata.
Eu si tu.
Tu si eu.

Sensuri.
Cand de fapt, IMPLETIREA este totul.

Noi.

Cuvinte rostite

2010-09-15T12:56:00.002+03:00

Sunt momente cand nu pot pronunta anumite cuvinte. Pentru ca se nasc din senzatii foarte intense sau pentru pentru ca nu am stiut niciodata sa exprim ceea ce simt.

Dar e ciudata simtirea cuvintelor astea pe trahee, in gat, de parca s-ar catara pe laringele meu, pentru a ajunge pe varful limbii si apoi in eter.
Dar pana ajung sus, ma gatuiesc si ma sufoca.

Unele raman nerostite, altele ratacesc drumul si ies prin ochi. Dar, cand pana la urma, sfarsesc rostite, lumea pare sa se coloreze sub influenta lor.

In toamna

2010-09-14T17:46:00.000+03:00

In dimineata asta m-a invaluit un vant de calatorie. Bate tare.
Ma impinge sa vreau sa calatoresc, sa umblu prin parcuri aramii, sa ma urc intr-un tren si sa cobor la intamplare.

Azi-noapte, desi eram rupti de oboseala, am mers pe strazile din cartierul nostru. Am mers mult si nu ne saturam de aerul placut si de magia noptii. Am vazut cupluri care se sarutau pe banci, alergatori, copii ai canalelor cu ochii impaienjeniti de puterea substantelor si totul parea atat pitoresc.

Uneori imi urasc jobul pentru ca ma tine intr-un singur loc atat de mult timp. Ma simt prizoniera. Incatusata de un scaun, cu ochii in monitor, incercand sa imi alin dorul cu o poza de desktop frumoasa, dar imi scapa esenta vietii, ajungand sa vad doar umbre ca in mitul pesterii.

Este bine ca, de cand a venit toamna, m-am regasit. E ca si cum m-as fi intors de pe un drum lung, acasa si m-as odihi pe un pat confortabil.

Insa, lipeste cineva din acest peisaj, cineva care prefera sa lase tacerea sa curga peste anii petrecuti impreuna, ca si cum nu ar fi existat.
Nu e ciudat cum, acelasi lucru poate avea pentru propria persoana o valoare imensa, in timp ce pentru altcineva poate sa nu simbolizeze prea mult?

Raze isi schimba casa, insa vecinii ba!

2010-09-11T13:03:00.000+03:00

De vreo luna, ne-am mutat in alta parte. Mai exact in acelasi bloc cu vestitul Twigg. Ca sa ii pot testa mai bine gustul in milfute :D

Daca credeam/credeati, ca mutarea ne va scapa de acele iesiri zgomotoase ale vecinilor, ne-am inselat.

La 2 zile de la mutare, vecinul din blocul de vizavi a decis sa asculte manele pe la miezul noptii. Cum cartierul este foarte linistit, iar blocurile apropiate, zgomotul lui se auzea mai tare decat filmul nostru.
Am indurat o vreme, m-am gandit sa ii arunc cu oua de la geam in geam si cand sa apas Call la numarul comunitarilor, s-a oprit.

Am mai avut o experienta cu unul de la parter care asculta Inna la miez de noapte. Pe asta l-a linistit verbal Ionut. Sa vedem pana cand..

Acum ne confruntam cu bubuieli non-stop. Am cercetat vecinii, ascultam pe la usi ca sa vedem unde se misuna.. insa nimic. La usi totul e linistit, insa la noi in casa, noaptea, peretii vibreaza.

Mistere peste mistere care nu fac decat sa imi adanceasca dezamagirea pe care o simt pentru tara asta.
Pentru prima data, am inceput sa iau in calcul ideea de a pleca de tot pe alte meleaguri.

Revenind insa la vecinii mei, li se pregateste o surpriza...
In curand, profesoara mea de pian, imi va imprumuta orga ei..
Revenge is near!!!
Muhaha!

Morning question

2010-09-11T10:50:00.000+03:00

When you gonna make up your mind?

Septembrie, joi, revolutionar

2010-09-09T16:23:00.002+03:00

A venit toamna, iar noua ne-au furat cablul Romtelecom ce ne alimenta cu internet si telefonie fixa.
Surprinzator, am supravietuit. Am si muncit, facand posta la cateva stickuri de internet Vodafone, cum vezi in reclama cu nunta din creierii muntilor.
Tot Militariul de vest este paralizat din cauza asta.

Dar sa profitam de Vodafone si de absenta sefilor ca sa ascultam Studiul Revolutionar de Chopin, turbat si atat de diferit de majoritatea operelor sale.

Profitam si ca sa privim imaginea cu subinteles de mai jos.